Loading...
Disable Preloader

Blog

BUDA CEL DE AUR (povestire)

BUDA CEL DE AUR

Şi iată secretul meu, unul foarte simplu: numai cu inima poţi vedea ce este drept, pentru că esenţialul este ascuns privirii.

Antoine de Saint-Exupery

În toamna lui 1988 eu şi soţia mea Georgie am fost invitaţi să ţinem o prelegere despre preţuirea de sine şi performanţa de vârf la o conferinţă în Hong Kong. Pentru că nu mai fusesem niciodată în Orientul îndepărtat, am hotărât să vizităm şi Tailanda. Când am ajuns la Bangkok, ne-am decis să facem un tur al celor mai faimoase temple budiste din oraş. Împreună cu interpretul nostru şi şoferul, Georgia şi cu mine am vizitat nenumărate temple în ziua aceea, dar, foarte curând ele au început să se amestece în mintea noastră.
Totuşi, a fost un templu care a lăsat o impresie extraordinară în inimile noastre. Se numeşte Templul lui Buda cel de Aur. Templul era foarte mic, probabil nu mai mare de 80 de metri pătraţi. Când am intrat însă, am rămas uimiţi de prezenţa unei statui înalte de peste 3 metri, din aur masiv, care îl reprezenta pe Buda. Cântăreşte peste 2 tone şi jumătate şi este evaluată la aproximativ 196 de milioane de dolari! Era o privelişte impresionantă acel Buda din aur masiv, blând şi totuşi impunător, care zâmbea în jos către noi.

În timp ce făceam obişnuitele fotografii, care mai de care mai trăsnite (în spatele lui Buda, cu strigăte de admiraţie, etc.), am dat peste un postament de sticlă pe care era un ciob mare de lut, de vreo 20 de centimetri grosime şi vreo 30 lăţime. Lângă ciob se afla o foaie bătută la maşină pe care scria povestea acestei măreţe opere de artă.
Prin 1957, un grup de călugări dintr-o mănăstire trebuiau să mute statuia unui Buda făcut din lut într-un alt loc. Mănăstirea urma să fie mutată pentru a face loc unei autostrăzi care ducea până la Bangkok. Când macaraua a început să ridice idolul uriaş, greutatea lui fu atât de mare, încât aceasta începu să crape. În plus, începuse să şi plouă. Stareţul călugărilor, căruia îi era teamă că Buda cel sfânt s-ar putea strica, hotărî să lase statuia jos pe pământ şi să o acopere cu nişte prelate mari pentru a o proteja de ploaie.

Mai târziu, seara, acesta s-a dus să verifice statuia. Şi-a aprins lanterna şi s-a băgat sub prelată ca să vadă dacă statuia era uscată. Când raza de lumină căzu pe o crăpătură, observă o sclipire ciudată. Uitându-se îndeaproape să vadă ce strălucea, se întrebă dacă nu era ceva ascuns sub lut. Se duse să aducă un ciocan şi o daltă şi începu să cioplească lutul. Pe măsură ce îndepărta din ce în ce mai mult lut, luminiţa deveni din ce în ce mai mare şi mai strălucitoare. După multe ore de trudă, stareţul stătea în faţa extraordinarului Buda de aur.

Istoricii cred că, sute de ani înaintea descoperirii stareţului, armata birmaneză se afla pe punctul de a invada Tailanda (numit atunci Siam). Călugării siamezi, dându-şi seama că ţara lor va fi curând atacată, au îmbrăcat preţiosul lor Buda cu un strat de lut pentru a-şi apăra comoara, spre a nu fi prădată de birmanezi. Din nefericire, se pare că toţi călugării au fost măcelăriţi, şi secretul s-a păstrat până în ziua aceea fastă din 1957. 

În timp ce ne întorceam cu avionul înapoi spre casă, mă gândeam în sinea mea, „Noi toţi suntem ca acel Buda de lut acoperit de o crustă dură creată de frică, şi totuşi, pe dedesubt, fiecare dintre noi este un ‘Buda de Aur’, un ‘Crist de Aur’ sau ‘esenţă de aur’ care reprezintă Eul nostru adevărat. Pe undeva, între vârsta de doi şi nouă ani, începem să ne acoperim ‘esenţa de aur’ - Eul nostru natural”. Ca şi călugărul cu dalta şi ciocanul, datoria noastră este de acum să scoatem din nou la lumină adevărata noastră esenţă.

Jack Canfield


povesti terapeutice

Programare online

Telefon: +373 068271444

Adressa: or. Chisinau, str. V.Alecsandri 13

Email: office@ifis.md